Mama lor de hoti !
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
În cuibul Gărzii Maghiare
Încorporările în Plutonul secuiesc ( subunitate a Gărzii Maghiare, ce aparţine de batalionul „Wass Albert", de la Gyor- Ungaria) sunt făcute de către ofiţerul recrutor Csibi Barna (30 de ani). El a fost instruit de către superiorii din Ungaria, iar activitatea de recrutare se face după anumite tipare.
Adeziunea
Orice potenţial nou membru este în prealabil monitorizat o anumită perioadă de timp. De asemenea, se culeg informaţii despre persoana vizată, astfel încât profilul acesteia să corespundă activităţiii şi obiectivelor Gărzii.
După depăşirea acestor etape, candidatul trebuie să completeze mai multe chestionare. Cel de adeziune conţine două capitole cu întrebări-capcană, dar şi cu întrebări prin care se urmăreşte obţinerea unor informaţii esenţiale:
Vrei să devii gardist? La acest capitol, candidatul trebuie să răspundă unor întrebări de genul: „ Dispui de bocanci negri, pantaloni de instrucţie, cămaşă albă, vestă şi şapcă?"
Vrei să devii simpatizant? Acest capitol cuprinde o altă serie de întrebări: „Ai făcut armata?", „Dacă da, ce grad şi la ce armă?", „ Ai instruit şi pe alţii?". Cel care vrea să devină „simpatizant" mai trebuie să menţioneze dacă practică „sporturi speciale" sau dacă ar fi dispus să-şi rişte viaţa în contextul în care, „într-un cadru constituţional, ar fi nevoie de militari".
Nu se precizează dacă este vorba de „cadru constituţional" maghiar sau român. Una dintre ultimele întrebări este următoarea: „Pe ce plan poate Garda Maghiară şi naţiunea să conteze pe dumneavoastră şi pe ce plan doriţi să vă desfăşuraţi activitatea alături de noi?" Ultimul angajament din chestionar este următorul: „Iau cunoştinţă că încălcarea prezentei adeziuni duce la excluderea mea imediată din Garda Maghiară".
Plutonul Secuiesc", îşi declară obiectivele civice şi culturale, membrii Gărzii Maghiare recunosc faptul că principalul scop este autonomia, confundată de multe ori cu independenţa. O celulă a Plutonului Secuiesc, formată din şase membri, este frecvent semnalată făcând antrenamente de luptă atât în oraş, în spatele Liceului „Gabor Aron", cât şi în munţi, la Valea Uzului, în condiţii extreme.
Instructor era un anume Arpad Magyarosy, din Sovata. Tot la Valea Uzului, unde se află un cimitir al soldaţilor căzuţi în Primul Război mondial (români, maghiari, germani), în luna august a fiecărui an au loc comemorări la care participă inclusiv militari unguri.
În zonele greu accesibile ale Văii Uzului, pe Vârful Mădăraş (1.801 metri), membrii Gărzii Maghiare îşi desfăşoară antrenamentele, cele mai dure fiind cele din perioada iernii. Ei îşi marchează locurile „plantând" cruci apostolice (dublu barate) cu însemnele organizaţiei şi cu hărţi ale Ungariei mari, deşi public încearcă să convingă delimitarea lor de aspiraţiile revizioniste.
Antrenamentele „speciale" sunt justificate de Csibi Barna, iniţiatorul şi recrutorul organizaţiei, prin necesitatea de a avea membri pregătiţi pentru orice situaţie.
„Însă, degeaba un aspirant este cel mai tare din parcare dacă noi nu ştim că putem conta pe el. Nu este recrutat în funcţie de aptitudini, ci de modul în care răspunde întrebărilor din chestionarul de adeziune", spune ofiţerul de recrutare. Nu recunoaşte caracterul paramilitar al antrenamentelor efectuate. „Deocamdată nu ne pregătim astfel", susţine „ofiţerul" recrutor.
Numeroşi reprezentanţi ai autorităţilor locale susţin, din convingere sau din interes politic, chiar şi unele demersuri exotice ale organizaţiilor extremiste. Una dintre aceste iniţiative aparţine Tinerilor Maghiari din cele 64 de Comitate (HVIM), care a propus Consiliului Local Miercurea Ciuc ca la intrările în localităţi să fie amplasate indicatoare în limba „runic secuiască".
Iniţiativa a fost aprobată şi pusă în aplicare prin Hotărârea Consiliului Local nr. 101 din 26 iunie 2009.
Decizia a fost atacată în instanţă de Prefectura Harghita, procesul fiind pe rol. Indicatoarele runic secuieşti sun instalate cu bani de la bugetul local, hotărârea fiind motivată prin aceea că „secuii au folosit alfabet cu semne asemănătoare celor din alfabetele runice înainte de a adopta alfabetul latin sub influenţa Bisericii Catolice".
„Inadaptaţi social"
Psihologul Hanibal Dumitraşcu a creionat un profil al celor care se înrolează în organizaţii precum Garda Maghiară.
„Majoritatea celor care se orientează către astfel de organizaţii nu sunt bine integrati în societate. După terminarea studiilor nu şi-au găsit o poziţie socială satisfăcătoare, astfel că apar tot felul de frustrări. Aderarea la astfel de organizaţii rezidă din căutarea identităţii şi din dorinţa de a aparţine unui grup. Evident, majoritatea consideră că grupul la care aderă este unul elitist. Un alt factor care poate determina astfel de înrolări este comunicarea cu societatea, un proces în care pot apărea tot felul de blocaje: instituţionale, de ordin mental sau cultural. Dacă vorbim de persoane care au depăşit perioada adolescenţei, în mod cert este vorba de persoane neintegrate social. Sunt cei care încearcă să-şi depăşească eşecul", explică psihologul Hanibal Dumitraşcu.
Sociologul Dumitru Borţun, profesor la SNSPA, susţine că înrolarea în astfel de organizaţii „eroice" reprezintă o „pseudosoluţie", care presupune „eşuarea individului într-o falsă formă de emancipare: el cade în capcana pseudo-gândirii".
Şi adaugă: „Adevărul lugubru care stă în spatele acestor discursuri este că oamenii ăştia au ajuns la «conformitatea de automat». În loc să se umanizeze, ei s-au dezumanizat. În loc să se emancipeze, s-au alienat. Din păcate, ei continuă să-şi imagineze că militează pentru... emanciparea secuilor".
Formular în limba română de adeziune la Garda Maghiară
Adeziunea
Orice potenţial nou membru este în prealabil monitorizat o anumită perioadă de timp. De asemenea, se culeg informaţii despre persoana vizată, astfel încât profilul acesteia să corespundă activităţiii şi obiectivelor Gărzii.
După depăşirea acestor etape, candidatul trebuie să completeze mai multe chestionare. Cel de adeziune conţine două capitole cu întrebări-capcană, dar şi cu întrebări prin care se urmăreşte obţinerea unor informaţii esenţiale:
Vrei să devii gardist? La acest capitol, candidatul trebuie să răspundă unor întrebări de genul: „ Dispui de bocanci negri, pantaloni de instrucţie, cămaşă albă, vestă şi şapcă?"
Vrei să devii simpatizant? Acest capitol cuprinde o altă serie de întrebări: „Ai făcut armata?", „Dacă da, ce grad şi la ce armă?", „ Ai instruit şi pe alţii?". Cel care vrea să devină „simpatizant" mai trebuie să menţioneze dacă practică „sporturi speciale" sau dacă ar fi dispus să-şi rişte viaţa în contextul în care, „într-un cadru constituţional, ar fi nevoie de militari".
Nu se precizează dacă este vorba de „cadru constituţional" maghiar sau român. Una dintre ultimele întrebări este următoarea: „Pe ce plan poate Garda Maghiară şi naţiunea să conteze pe dumneavoastră şi pe ce plan doriţi să vă desfăşuraţi activitatea alături de noi?" Ultimul angajament din chestionar este următorul: „Iau cunoştinţă că încălcarea prezentei adeziuni duce la excluderea mea imediată din Garda Maghiară".
Plutonul Secuiesc", îşi declară obiectivele civice şi culturale, membrii Gărzii Maghiare recunosc faptul că principalul scop este autonomia, confundată de multe ori cu independenţa. O celulă a Plutonului Secuiesc, formată din şase membri, este frecvent semnalată făcând antrenamente de luptă atât în oraş, în spatele Liceului „Gabor Aron", cât şi în munţi, la Valea Uzului, în condiţii extreme.
Instructor era un anume Arpad Magyarosy, din Sovata. Tot la Valea Uzului, unde se află un cimitir al soldaţilor căzuţi în Primul Război mondial (români, maghiari, germani), în luna august a fiecărui an au loc comemorări la care participă inclusiv militari unguri.
În zonele greu accesibile ale Văii Uzului, pe Vârful Mădăraş (1.801 metri), membrii Gărzii Maghiare îşi desfăşoară antrenamentele, cele mai dure fiind cele din perioada iernii. Ei îşi marchează locurile „plantând" cruci apostolice (dublu barate) cu însemnele organizaţiei şi cu hărţi ale Ungariei mari, deşi public încearcă să convingă delimitarea lor de aspiraţiile revizioniste.
Antrenamentele „speciale" sunt justificate de Csibi Barna, iniţiatorul şi recrutorul organizaţiei, prin necesitatea de a avea membri pregătiţi pentru orice situaţie.
„Însă, degeaba un aspirant este cel mai tare din parcare dacă noi nu ştim că putem conta pe el. Nu este recrutat în funcţie de aptitudini, ci de modul în care răspunde întrebărilor din chestionarul de adeziune", spune ofiţerul de recrutare. Nu recunoaşte caracterul paramilitar al antrenamentelor efectuate. „Deocamdată nu ne pregătim astfel", susţine „ofiţerul" recrutor.
Numeroşi reprezentanţi ai autorităţilor locale susţin, din convingere sau din interes politic, chiar şi unele demersuri exotice ale organizaţiilor extremiste. Una dintre aceste iniţiative aparţine Tinerilor Maghiari din cele 64 de Comitate (HVIM), care a propus Consiliului Local Miercurea Ciuc ca la intrările în localităţi să fie amplasate indicatoare în limba „runic secuiască".
Iniţiativa a fost aprobată şi pusă în aplicare prin Hotărârea Consiliului Local nr. 101 din 26 iunie 2009.
Decizia a fost atacată în instanţă de Prefectura Harghita, procesul fiind pe rol. Indicatoarele runic secuieşti sun instalate cu bani de la bugetul local, hotărârea fiind motivată prin aceea că „secuii au folosit alfabet cu semne asemănătoare celor din alfabetele runice înainte de a adopta alfabetul latin sub influenţa Bisericii Catolice".
„Inadaptaţi social"
Psihologul Hanibal Dumitraşcu a creionat un profil al celor care se înrolează în organizaţii precum Garda Maghiară.
„Majoritatea celor care se orientează către astfel de organizaţii nu sunt bine integrati în societate. După terminarea studiilor nu şi-au găsit o poziţie socială satisfăcătoare, astfel că apar tot felul de frustrări. Aderarea la astfel de organizaţii rezidă din căutarea identităţii şi din dorinţa de a aparţine unui grup. Evident, majoritatea consideră că grupul la care aderă este unul elitist. Un alt factor care poate determina astfel de înrolări este comunicarea cu societatea, un proces în care pot apărea tot felul de blocaje: instituţionale, de ordin mental sau cultural. Dacă vorbim de persoane care au depăşit perioada adolescenţei, în mod cert este vorba de persoane neintegrate social. Sunt cei care încearcă să-şi depăşească eşecul", explică psihologul Hanibal Dumitraşcu.
Sociologul Dumitru Borţun, profesor la SNSPA, susţine că înrolarea în astfel de organizaţii „eroice" reprezintă o „pseudosoluţie", care presupune „eşuarea individului într-o falsă formă de emancipare: el cade în capcana pseudo-gândirii".
Şi adaugă: „Adevărul lugubru care stă în spatele acestor discursuri este că oamenii ăştia au ajuns la «conformitatea de automat». În loc să se umanizeze, ei s-au dezumanizat. În loc să se emancipeze, s-au alienat. Din păcate, ei continuă să-şi imagineze că militează pentru... emanciparea secuilor".
Formular în limba română de adeziune la Garda Maghiară
miercuri, 24 noiembrie 2010
Politia comunitara din Covasna
Stupefiant! Masinile Politiei Comunitare din Sfantu Gheorghe sunt inscriptionate in limba maghiara. Loganul fotografiat de noi are pe capota scris mare "Politia Comunitara" in limba maghiara iar pe lateral, mai mic, in limba romana. De asemenea, pe capota, pe langa denumirea institutiei in limba maghiara mai sta la loc de cinste si stema orasului Sfantu Gheorghe, contestata de comunitatea romanilor din oras si care este aproape identica cu cea din timpul Imperiului Austro-Ungar! Politia Comunitara este subordonata Consiliului Local Sfantu Gheorghe si este formata din corpul fostilor gardieni publici. Din informatiile pe care le am nici un roman nu este angajat al Politiei Comunitare Sfantu Gheorghe, confirmand inca o data epurarea etnica a romanilor din Covasna si Harghita. In Sfantu Gheorghe mai traiesc inca, in ciuda sicanelor UDMR, peste 15 mii de romani care se simt terorizati in fiecare zi.
marți, 23 noiembrie 2010
Dictatul de la Viena
- pentru ca istoria sa nu se repete -
"...Vin refugiati romani. Vin cu sutele, cu miile pe drumul pribegiei, sa-si caute un camin nou, parasind pamantul stramosilor, vetrele fericite, agoniseala unei vieti intregi, ca undeva, departe de pamantul natal, sa inceapa o viata noua...In teritoriile ocupate, oamenii sunt arestati cu sutele, sunt loviti, batuti, torturati..."
(Ferenczy Gyorgy, "Golgota in Transilvania", 1941)
La 30 august 1940, Romaniei i-a fost impus criminalul dictat de la Viena. Drept urmare, Ungaria a cotropit o parte a stravechiului pamant romanesc al Transilvaniei. Un teritoriu in suprafata de 43.492 km, cu o populatie de 2609007 locuitori - mai mult de jumatate romani si numai 37% maghiari si secui - intra sub dominatia Budapestei.
Intre septembrie 1940 - octombrie 1944, pentru romanii aflati sub ocupatia ungara viata de zi cu zi s-a transformat intr-o necontenita si cutremuratoare tragedie.
Pe plaiurile romanesti din Ardealul de Nord s-au petrecut atunci fapte greu de imaginat: crime in masa; asasinate individuale; atrocitati dintre cele mai abominabile. Acestui genocid i se adaugau: exploatarea nemiloasa, dupa un program dinainte stabilit, a bogatiilor naturale, jefuire sistematica si crunta persecutare a romanilor, masuri de maghiarizare si deznationalizare, distrugerea invatamantului romanesc si a Bisericii Ortodoxe.
Referindu-se la dictatul de la Viena, ziaristul maghiar Ferenczy Gyorgy (refugiat din Cluj, ulterior intrarii trupelor ungare in Ardeal, descendent al unei vechi familii secuio-maghiara) spunea, in lucrarea sa "Golgota in Transilvania", aparuta in primavara anului 1941, ca acesta a fost "considerat de cei interesati ca un mare sacrificiu al Romaniei, care a fost absolut necesar in vederea mentinerii echilibrului, armoniei si pacii in bazinul Dunarii", fiind in fapt o "nedreptate strigatoare la cer, pe placul a 968371 secui si unguri, prin care 1304898 romani, respectiv 1635218 de cetateni romani de nationalitate nemaghiara au ajuns sub stapanire ungara, situatie care nu concorda deloc cu principiile etnice".
Acelasi intelectual maghiar spunea, in continuare, ca "pamantul mandru al Ardealului s-a transformat intr-o Golgota trista, unde se petrec cele mai groaznice evenimente. Oamenii sunt arestati cu sutele si miile, sunt batuti, sunt torturati in mod cumplit. Asasinatele si executiile se tin lant, toate acestea doar pentru ca unica vina a nenorocitelor de victime este aceea de a se fi nascut romani".
Cazul Ferenczy Gyorgy nu este insa singular. Si alte personalitati maghiare, chiar si unele autoritati ale statului ungar au recunoscut vinovatia armatei ungare si a civililor maghiari in asasinatele comise in Nordul Transilvaniei. Conform unui raport din 3 octombrie al ministrului roman la Budapesta, contele G.Bethlem a declarat ca persecutiile contra romanilor "sunt infioratoare" si ca "autoritatile militare taie si spanzura, nevoind sa asculte ordinele moderatoare date de guvernul ungar". Intr-un alt document diplomatic, o nota din 28 octombrie 1940, se afirma ca in cadrul unor cercuri responsabile maghiare masurile antiromanesti sunt considerate excesive.
De o maniera fara echivoc, prin cuvinte seci si totodata sugestive, aceeasi situatie este descrisa de un document al Biroului de Contrainformatii al Sectiei a II-a a Marelui Stat Major Roman in 1945, intitulat "Studiu documentar aspura atrocitatilor comise de unguri fata de populatia romana din Ardeal in timpul de la 1940-1945". Se apreicaza ca in toata perioada ocupatiei partii de nord a Transilvaniei "toate manifestarile ungurilor fata de populatia romaneasca din acest teritoriu au fost animate de dorinta de a razbuna o pretinsa nedreptate istorica ce li s-ar fi cauzat prin tratatul de la Trianon si de ura implacabila impotriva a tot ce este romanesc, intretinuta si transmisa timp de veacuri printr-o imensa propaganda sovina".
Opinia publica romaneasca a fost cel mai mult socata de asasinatele din nordul Transilvaniei, din documentele vremii rezultand barbaria comportamentului ocupantului si incadrarea faptelor criminale intr-un plan general de purificare etnica. Si toate acestea in ciuda intelegerilor facute in contextul retragerii administratiei romanesti din Ardealul de Nord.
De la arbitrajul de la Viena au trecut, iata, 65 de ani, iar strigatele de durere ale romanilor asupriti de ceea ce a urmat, nu ne lasa sa uitam ce s-a intamplat atunci, in numele unei "dreptati" a dictaturii inumane.
Actele criminale din acea vreme au lasat urme adanci asupra romanilor ardeleni, insa cei care astazi au tot felul de pretentii: rediscutarea Tratatului de la Trianon, reabilitarea lui Wass Albert sau autonomia teritoriala pe criteriul apartenentei la o etnie. "uita" sa aminteasca de aceste atrocitati comise cand au avut ocazia sa fie stapani pe un teritoriu care niciodata nu a fost al lor.
Filme documentare, simpozioane cu titluri pompoase, zeci de site-uri de Internet, toate bombardeaza opinia publica de pretutindeni cu o istorie trunchiata, care prezinta "drama maghiarilor ramasi in afara patriei mama". Dar nu scot o vorba despre atrocitatile comise impotriva a tot ce insemna roman in Transilvania.
Aceasta propaganda perversa care inoculeaza in constiinta tinerilor maghiari o alta lume, o alta istorie, face apologia unor criminali de razboi, care stimuleaza sentimente nationaliste ce nu-si mai au locul intr-o Europa unita, moderna, cladita pe ratiune si intelegere, ne obliga sa nu uitam de acest trist eveniment al semnarii Dictatului de la Viena, ne obliga sa pastram un moment de reculegere pentru toti cei ucisi in Ardealul de Nord ocupat, ne obliga sa le pastram vie amintirea, pentru ca astfel de drame sa nu se mai repete, oricare ar motivatiile sau formele de manifestare.
Greg Gill 8/29/2005
(preluat din Observatorul)
SEMNIFICAŢIA ZILEI NATIONALE A ROMANIEI
SEMNIFICAŢIA ZILEI NATIONALE A ROMANIEI
1 Decembrie este Ziua Naţională a României, adoptată prin lege după inlăturarea regimului comunist. Din punct de vedere istoric, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegaţi şi sprijinită de peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România.
Ziua de 1 Decembrie 1918 incununează deci lupta românilor transilvăneni pentru Unitate Naţională şi marchează momentul creării României Mari, situându-se in continuarea precedentelor acţiuni unioniste ale fraţilor din Basarabia (27 martie 1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918). Poporul român a stiut atunci sa valorifice admirabil conjunctura internaţională favorabilă creată în urma primului război mondial şi a destrămării imperiilor Ţarist şi Austro-Ungar.
Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia
Asa cum sublinia si istoricul Florin Constantiniu, “…Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. [...]
Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi destrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris formulei tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinţă o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. [...]
Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţionalã care este statul naţional.[...]
O necesitate istoricã - naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional - s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă, şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional.”
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)